Imediat dupa revolutie la fel ca multi alti romani traiam stari de bucurie amestecata cu sperante si cu dorinta de a realiza cat mai multe. Era o perioada in care toti visam ca ceea ce va urma va fi magnific.
In 1992 am scos prima autorizatie de persoana fizica iar in 1993 am pus bazele unei firme si visele au inceput sa prinda aripi. Apoi am intalnit concurenta neloiala, goana dupa profit care ii facea pe unii sa calce totul in picioare, am avut parte apoi de amenintari din partea unor persoane care doreau exclusivitate pe piata. Asistam neputincios la intelegeri care se faceau pe ascuns intre persoanele cu influenta si unii agenti economici, intelegeri care imi limitau accesul la posibilele comenzi. Eram pus in situatia de a ma adapta si implicit a ma manji si eu sau a incerca in continuare sa razbesc in mod corect si onest.
Am reusit incet facand slalom printre nemerniciile intalnite in cale sa aduc totusi firma la un nivel destul de avansat, avand un magazin foarte apreciat in cadrul supermarketului din Oradea. Moment in care am decis achizitionarea in leasing a unui utilaj extrem de important pentru afacere. A urmat apoi cea mai crunta lovitura cand directorul acelui supermarket deranjat de faptul ca nu am fost receptiv la apropourile sale atunci cand si-a dorit din magazin un aparat foto digital a refuzat sa ne mai prelungeasca contractul. Colegii de la alte raioane ma sfatuiau sa-i dau o mita de 1000 de euro spunandu-mi ca asta asteapta. Nu am putut sa fac acest lucru desi eram constient ca voi pierde utilajul si ca paguba va fi de zeci de ori mai mare.
Incet toate visele sau spulberat si au lasat loc unui gust amar... am simtit ce inseamna sa fii un bun afacerist! Inseamna sa nu-ti pese de nimic, sa urmaresti doar profitul, sa-ti vinzi sufletul cand e cazul, sa furi, sa excrochezi, sa minti, sa mituiesti....
Mi-am dat seama ca traim intr-o societate in care daca nu te "adaptezi" ai doar de pierdut, intr-o societate cladita pe ura, pe minciuna, pe egoism.... Am realizat ca lumea in care traim este lume perfida in care au sanse de supavietuire doar cei care isi vand sufletul.... am realizat ca nu ma pot adapta la aceasta societate bolnava!
Da... intradevar.... sunt un "INADAPTAT SOCIAL" dar sunt mandru de asta... prefer sa raman sarac dar cinstit si corect.... si daca cei ca mine nu au loc in lumea asta prefer sa o abandonez, prefer sa mor decat sa accept sa ma schimb eu pentru a ma putea adapta la asa o SOCIETATE BOLNAVA .
Sau mai exista varianta sa lupt pentru a schimba societatea intr-una sanatoasa in care sa predomine iubirea si respectul fata de ceilalti, o societate in care oamenii sa poate scoate la iveala tot ce e mai bun in sufletele lor!
Daca noi am avut nesansa sa ne nastem intr-o lume a raului, sa luptam si sa ne straduim ca macar copiilor si urmasilor nostri sa le oferim sansa de a se naste si a creste intr-o lume a iubirii universale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu